Motto: ""Plângerile lui Ieremia 3/21-23 Iată ce mai gândesc
în inima mea și mă mai face să mai trag nădejde:
bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
ci se înnoiesc în fiecare dimineață.
Și credincioșia Ta este atât de mare!"" Amin.

Domnul Isus, pe oriunde-ar fi trecut
Se adunau mulțimile să Îl asculte.
Și au fost martorii care-au văzut
Vindecările divine pe care le-a făcut
Și multele minuni nemaivăzute.

Cu câtă milă îi chema Isus: 'Veniți
Cei ce aveți pe suflet o povară!
Veniți la Mine toți cei trudiți,
Cei care tânjesc să fie izbăviți -
Că Eu nu izgonesc pe nimenea afară. '

Și primii care au răspuns chemării
Erau bolnavii și cei neputincioși...
Cei zdrobiți de greutatea încercării
Aveau nădejde că Domnul îndurării
Este Cel ce-i poate face sănătoși.

Au venit la El și oameni chinuiți
Și stăpâniți de duhul necurat...
Dar nici ei, și nici alții oropsiți,
Nici păcătoșii - n-au fost izgoniți
Și nimeni n-a plecat nevindecat.

*************

Se mai văd și astăzi ca-n vechime
Tămăduirile în mod miraculos?
Mai vine vreun lepros să se închine
În urma unei vindecări divine
Și să Îi mulțumească lui Hristos?

Mai vine un păcătos ce s-a întinat
Răpus de pofta firii pământești,
Strigând, căindu-se cu-adevărat -
Cu ochii-n lacrimi, pe genunchi plecat:
'Doamne, numai Tu poți să mă curățești? ! '

Nu este-n viață vreo altă încercare
Mai grea ca boala-n care zaci mereu...
Chinul și suferința provoacă o stare
De deznădejde și de cruntă disperare
Celui ce n-are ajutor pe Dumnezeu.

Boala îl doboară... Și inima-i plânge:
'Cine mă vindecă și mă scapă de boale? '
Nu vine nimeni, durerea-l străpunge...
Se sprijină pe trestia care se frânge
Și care-l rănește în loc să îl scoale.

Zic unii: 'S-a schimbat Acela care
În fiecare zi ne-a binecuvântat... '
Dar în Domnul nu este schimbare
Și nici măcar o umbră de mutare,
Ci El rămâne veșnic neschimbat.

Și dacă Dumnezeu făgăduiește
Că El va fi cu noi până la țintă,
Tot ce-a făgăduit îndeplinește
Și Cuvântul Lui se împlinește -
Că El nu-i ca omul, și să mintă.

Pot fi minuni mai mari de înfăptuit
Când numai harul Său ne ține-n viață?
Când bunătățile Lui nu s-au sfârșit,
Nici îndurările-i nu s-au isprăvit -
Ci se înnoiesc în fiecare dimineață?

Toți cei ce zic că este o vreme-n care
Domnul nu mai face semne și minuni,
Au doar o formă palidă de închinare
Și n-au credința vie și mântuitoare
Însoțită de adânci și sfinte rugăciuni.

Și, numai când vine ceasul încercării
Se roagă să facă Domnul o minune...
Dar pân-atunci, în timpul închinării,
Au simțit în suflet fiorii cercetării
Duhului lui Dumnezeu în rugăciune?

Când vine peste tine o nenorocire
Cu mare frământare și durere multă
Și din strânsoarea ei nu vezi ieșire,
Ai cerut lui Dumnezeu călăuzire:
'Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă! '?

Că Dumnezeu te vrea să fii biruitor
Și atunci când treci prin suferință...
Să nu te sprijini pe omul muritor
Că Dumnezeu e Cel ce vine-n ajutor
Celui ce rămâne tare în credință. Amin.

Alba Iulia 10 august 2024.